Draga mea,
Îți scriu deși nu te cunosc, în termenii sociali în care suntem obișnuiți să spunem că știm pe cineva. Cu toate astea am impresia că te știu, că știu ce gândești, ce simți, știu cum ești și mai ales știu când îți este greu.
Spui că atunci când ai devenit mamă ai crezut naiv că o să-ți fie ușor. Că totul o sa fie că într-o fotografie unde toți zâmbim la unison, spunând “brânză” în limba engleza și că vom rămâne așa fericiți, până la adânci bătrâneți. Așa am crezut și eu…
Nu mă întreba cum, dar știu despre tine că ai crezut că relația cu partenerul tău va deveni mai solidă atunci când veți deveni părinți. Și că nu ai prevăzut că primii doi-trei ani de când apare cel mic sunt anii în care relația voastră va fi testată așa cum nu a fost niciodată. Și știu că atunci când ați văzut că puteți rezista împreună ai avut certitudinea că vă iubiți.
Mai știu că ai crescut cu ideea că trebuie să fii carieristă. Și ai tot fost, până ai născut. Și că după asta conceptul vag de echilibru între viața de familie și viața profesională a început sa îți dea târcoale. Și că ai cunoscut dezechilibrul. Și ai încercat să pui lucrurile în balanță și că de multe ori ai eșuat. Și ai realizat că ai o nouă identitate, cea de mamă și că ai acum o carieră și acasă.
Și știu că ai fost curajoasă, aventuroasă, dispusă să iei riscuri și că acum nu mai ești așa. Ai devenit înțeleaptă, calculezi totul înainte, nu te mai arunci și nu te mai risipești în orice.
Ai pe umeri o mantie responsabilităților și o porți cu demnitate.
Și mai știu că îți este greu, că ai momente de vinovăție pentru că nu ai fost răbdătoare și că ai avut, ca un gest reflex, reacții pe care nu ți le dorești. Reacții pe care le respingeai la părinții tăi în copilărie.
Și știu că e greu să demantelezi moștenirea asta și că te lupți cu ea. Și că încerci să fii o altfel de mamă: ascultătoare, răbdătoare, diplomată și tolerantă.
Știu că nu mai ai timp pentru tine, că uiți de tine între toate micile activități care compun acum rutina vieții tale: ai de pus un biberon, de făcut o supă, de schimbat un scutec, de spălat alți dinți decât ai tăi și câte și mai câte.
Și știu că te-ai tot stresat să scapi de toate kilogramele în plus de după sarcină. Că ți-ai privit îndelung pielea burții lărgite, ti-ai evaluat și reevaluat definiția frumuseții. Și că a trebuit să accepți că ai o altfel de frumusețe acum, aceea a femeii cu corp matern. Și că ai încetat să fii dură cu tine.
Mai știu că ai stat cu mâna o noapte întreagă pe fruntea copilul tău să vezi dacă mai are febra și că îți tremură inima de fiecare data când se împiedică, aleargă prea tare, stă în preajma unei mașini sau pleacă să ia autobuzul spre școală.
Și știu că atunci când îți vezi copilul zâmbind, tot ce am scris mai sus ți se șterge din minte. Și știu ca atunci când o să-ți spună “Mami, te iubesc!” o să îți dai seama că îți cresc aripi și poți să zbori cam pe unde vrei tu pe lumea asta. Și că asta e bine, că oricum ideea de concediu s-a cam disipat între timp.
Și știu că dacă vei primi și alte scrisori, vor fi atât de diferite și totuși atât de asemănătoare!
Ai grija de tine și scrie-mi despre tine.Când poți tu, când ai timp, nu te grăbi. Ești mamă!…
Ana Lodroman
(Textul este o contribuție la un spectacol de teatru despre maternitate, pregătit de actrița Alice Monica Marinescu)
***
Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Etrangère Mère. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Dacă doriți să urmăriți postările mele, introduceți adresa dumneavoastră de mail aici, cu mențiunea „abonare” la comentariu.
***
Câștigătoarea tombolei este Alina Irina B. Vă mulțumesc pentru participare!
[contest-cat id=”1637″]
Etrangère Mère 