Ce am învățat în vremuri de coronavirus?

 

Înainte de pandemie eram într-o alergătură continuă după nu știu exact ce.

Am înțeles acum că tot ce îmi trebuie am deja acasă – un zâmbet de copil, o voce dulce care strigă „mami, mami!”, o masă în jurul căreia ne strângem și ne bucurăm că suntem împreună. Multă voie bună și dragoste.

Am învățat că putem toți trăi într-un perimetru restrâns fără să ne călcăm pe bătături, ba dimpotrivă apreciem fiecare minut trăit laolaltă pentru că știm cât de solicitantă este alergătura continuă după… nu știu exact ce. Și pentru că această criză ne face să realizăm ca viața e scurtă.

Că îți e dor de părinți și de bunici și că ar trebui să pui mai mult timp deoparte pentru ei, atât cât îi mai ai.

Că viața și rutinele cu care ești obișnuit ți se pot schimba complet, ca într-un scenariu pe care nu ți l-ai fi imaginat niciodată altfel decât într-un serial pe Netflix.

Că omul este o ființă socială și că ai nevoie pe lângă celula familiei și de celelalte celule ale prieteniei, profesiei și că distanțarea socială este o corvoadă.

Că vârsta medie are fragilitatea ei și ca am ajuns deja la această vârstă.

Că oamenii și activitățile lor se port reinventa, că o lecție de pian poate avea loc și online, că putem avea o ședință cu toți colegii de la lucru, regăsindu-ne pe o platforma digitală și nu înghesuiți într-o sală de întâlniri.

Că munca acasă cu copiii îți cere un alt orar și mai multa flexibilitate față de programul structurat pe care îl aveam înainte.

Că aerul devine mai curat, că traficul poate fi dizolvat ca prin minune de un minuscul virus, imperceptibil cu ochiul liber.

Că exista multă inițiativă civică în vremuri grele: oamenii sunt gata să doneze, să facă servicii de voluntariat, să ajute și să fie mai buni.

Am învățat că putem trăi și fără planuri făcute cu luni înainte pentru vacanță, asta ca să prinzi bilete de avion la prețul cel mai mic, rezervare la un preț decent la un hotel care să îți placă, ca să atingi toate standardele pe care ți le-ai pus tu sau ți le-au pus alții vizavi de vacanța timpurilor moderne.

Că nu am mai cumpărat nimic altceva decât mâncare în ultimele săptămâni și că nu mi-a trebuit nimic în plus.

Că dacă pentru unii criza scoate ce e mai buni în interiorul lor, pentru alții (din fericire o minoritate) este nevoie de noi legi și de presiunea autorităților ca să respecte regulile și să nu pună în pericol sănătatea altora.

Că dacă aș încetini la jumătate ritmul în care trăiam înainte ar fi mai bine pentru mine, pentru copiii mei și, dacă lărgesc mult lentila, chiar și pentru planetă.

Că e bine sa ai un „acasă”, o identitate de familie, relații armonioase. Altfel totul este mai greu.

Că ar fi păcat să trecem prin această criză fără să ne schimbăm și fără să schimbam ceva, fără să tragem învățămintele individual, național, european, global.

***

Am impresia cumva că am trecut dintr-o extremă într-alta, de la o viață care se definea prin alergătură, aglomerați și nebunie, la un ritm calm, casnic, liniștit, izolat.

Ce îmi doresc este să păstrez pentru viitor concluziile acestea ca o constantă a conștiinței mele și să îmi găsesc o cale de mijloc între cele doua extreme, când viața ne va permite o oarecare formă de normalitate. Vreau un echilibru mai bun între viața mea de familie și cea profesională. Vreau să am timp mai mult cu cei dragi, cu familia extinsă și vreau să scap de obsesia colectivă a rătăcirii pe glob.

Vreau să plănuiesc mai puțin și să îmi dau voie sa trăiesc mai mult. Vreau să rămân cu ceva din această perioadă, nu vreau să o uit, vreau să îmi creeze reflexe pozitive pentru o viață mai bună.

Dacă ceva bun se va fi petrecut cu fiecare dintre noi în perioada asta, ca o mutație psihologică, vom face împreună un pas  înainte.

***

 

Tombolă:

Câștigătoarele tombolei sunt: Roxana Ștefan, Raluca Dobrinescu și Corina Mihalca.

Vă mulțumesc tuturor pentru participare!

[contest-cat id=”2006″]