Lăsați-mă cu chestia asta că suntem frumoase! Da, suntem, foarte adevărat, dar situația e muuuult mai complexă!
Româncele sunt femei perfecte pentru că duc mult. Muncesc din greu la job, vin acasă, pun rufe la spălat, fac mâncare, se ocupă de temele copiilor, calcă, fac curățenie, iar a doua zi o iau de la capăt, arătând impecabil, tot timpul cu unghiile făcute, îngrijite, elegante, frumoase.
Acum să vă explic, dacă nu știați deja, cam cum stă treaba cu localnicele din partea cealaltă a Europei. O femeie de pe aici dacă a băut o bere și a fumat o țigară în același timp înseamnă că a făcut multi-tasking și a obosit ! Trebuie, în consecință, să se odihnească un pic!
Bărbatul, localnic din țările din vest, observă oboseala datorată faptului că orice ființă umană, s-a dovedit științific, nu poate să facă doua lucruri în același timp, așa că nu mai e loc de dezbatere și filosofie, se apucă și mai face și el cate ceva prin casă: fie e responsabil de școala copiilor, fie le organizează aniversările, fie pune rufe la spălat, fie își încearcă talentul prin bucătărie (poate chiar cu oareșcare succes, pentru că iarăși, s-a dovedit și că bărbații sunt cei mai buni bucătari!).
Atunci de ce femeile încă mai gătesc ? Nu mă întrebați pe mine, eu sunt pentru alternanța la guvernare, pardon la bucătărie.
Revenind la paradigma cuplului vestic, se poate spune că atunci când un localnic din vest a întâlnit o româncă, simte brusc că l-a prins pe Dumnezeu de picioare. Realizează dintr-o dată ce înseamnă perfecțiunea: o femeie frumoasă, îngrijită, care muncește mult la serviciu, care acasă se ocupă de toate, copiii sunt spălați, curați, frezați și cu rezultate bune la școală. Dacă nu ies la restaurant, ea gătește, pentru că, deși s-a dovedit din câte știm că bărbații sunt cei mai buni bucătari, pe ea nu o deranjează să facă și această trebșoară.
Localnicul din vest, în fața unui așa mare dar de la viață, sau de la divinitate (depinde, se spune că prin vest Dumnezeu a murit) începe să facă tot posibilul să își tină aceasta femeie-giuvaer aproape: învață română, se îndrăgostește de obiceiurile noastre, gustă din țuică, mănâncă slănină, se înfige hulpav în mici și stă toată ziua cu mâna pe telecomandă…
În fața acestor realități, nu pot decât să concluzionez că femeia româncă este o valoare la casa omului, dar mă și întreb este ea un factor civilizator anti-patriarhal ?
Hm, retorica întrebare!
Între timp nu pot să spun decât atât: ‘’Dragelor, duceți mult, dar nu vă mai turați la maxim, lăsați și bărbatului partea lui de responsabilitate în cele casnice. Încercați să îl faceți vestic pe cât se poate! Prin politica pașilor mărunți! O să vă fie mai ușor și veți fi la fel de frumoase, impecabile, perfecte.”
Veți fi in continuare valori, dar niște valori un pic șlefuite de spiritul acestor vremuri!
***
Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Etrangère Mère. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Dacă doriți să urmăriți postările mele, introduceți adresa dumneavoastră de mail aici, cu mențiunea „abonare” la comentariu.
Cu drag,
Ana Lodroman