Înainte să se nască bebe 2, ne-am tot gândit cum o să reacționeze prima născută la această apariție.
Am pregătit întoarcerea acasă de la maternitate cu mare atenție și migală.
Zilele de copil unic ale Sofiei se sfârșiseră și acum rolurile urmau să se redefinească în constelația familiei. Notasem recomandarea de a-l aduce pe bebeluș acasă cu un cadou pentru copilul mai mare, pentru ca acesta din urmă să îl accepte mai ușor.
Sonia a venit în vizită la spital și a fost foarte încântată să îl cunoască pe Alexis. L-a luat de mână, a încercat să îl ridice din pătuț și i-a pus un biscuit pe păturică.
La întoarcerea acasă am respectat ritualul cadoului, dar Sonia nu a fost prea interesată de jucăriile oferite de bebeluș, ci mai curând de bebelușul în sine. Alexis era ca o jucărie pentru ea. Ar fi vrut să îl tragă tot timpul de mâini și de picioare, să îl mângâie fix în zona fontanelei și să îi bage degetele în ochi. Ferirea bebelușului de gesturile prietenoase ale primei născute devenea un scop în sine.
Oare cum va reacționa, mă întrebam, când va vedea că această jucărie se permanentizează la noi acasă, ocupă brațele mamei destul de mult timp și este de asemenea în centrul atenției, un centru pe care ea îl ocupa înainte în întregime.
Lucrurile au intrat rapid într-o oarecare normalitate. Când Sonia mă vedea cu fratele ei în brațe ridica mașinal mâinile cerând să fie luată în brațe și ea. O luam lângă mine și trăiam bucuria de a avea brațele pline de… copiii mei!
Dacă nu puteam să o iau în brațe, era din fericire întotdeauna cineva prin preajmă care putea să facă asta, fie o bunică, fie Max.
Sonia devenea din ce în ce mai apropiată și interesată de prezența tatălui. Se aplica, aș zice, teoria împletită a lui Freud și a lui Jung, conform căreia, în copilăria mică, se formează identitatea de gen, în raport cu persoana de sex opus și copiind comportamentul părintelui de același sex. La Sonia, complexul Electra dădea târcoale!
Etrangère Mère 