Alăptarea – prima lecție pe care o învățăm împreună

Mi-am dorit mult să pot alăpta. Înainte să nasc citisem mult despre ce înseamnă debutul acestui proces și înțelesesem că nu sunt întotdeauna șanse de reușită.

Îmi notasem cam tot ce se întâmplă în primele zile critice ale alăptării: în primul rând apare colostrul, o substanță de consistența unei paste, care este ca un « caviar » pentru bebeluș. Cantitativ foarte puțin, acesta conține toți nutrienții de care copilul are nevoie. În plus, fiind o cantitate mică, nu invadează intestinele bebelușului. În primele zile de viață, acestea se curăță de hrana ingerată în uter eliminând-o sub forma unei păcuri lipicioase, numită meconiu.

Dacă trec trei zile și laptele nu apare, se creează un moment de tensiune, iar mama crede că nu va reuși. Sânii ei sunt tari, organismul primește semnalele, dar încă nu răspunde. Cel mic și-a exersat în mod repetat tehnica suptului, iar sfârcurile încep să crape. În aceste zile apar câțiva stropi, asemănători sucului de portocale – este prima formă de lapte uman, care, pe măsură ce trece timpul trece, se albește.

M-am dus la spital înarmată cu un arsenal care să mă ajute să ating obiectivul meu de a alăpta. O invenție utilă (auzisem eu de la câteva prietene) sunt sfârcurile de silicon. Mi-am luat vreo trei perechi diferite, ca să fiu sigură că nu va fi o problema să le identific pe cele care au forma adecvată. În final nu am folosit niciuna dintre ele. în cazul meu, foarte util pentru a preveni și vindeca crăpăturile dureroase s-a dovedit a fi un balsam de buze. L-am folosit la recomandarea unei asistente din spital. Pielea s-a vindecat rapid de la un supt la altul.

Nu cred că aș fi reușit să îmi ating obiectivul fără sprijinul personalului medical din spital.

După trei zile, Sonia pierduse mai mult de 10% din greutatea corpului, aceasta fiind limita acceptată pentru nou-născuți. În acest moment bebelușul a primit 30 de mililitri de lapte artificial dintr-o ceșcuță de plastic, care arăta asemenea unui capac de biberon. Asistenta i-a dat să bea cu o dexteritate de invidiat, iar Sonia a savurat adormită picăturile de lapte.

Penelope Leach („Your Baby and Child”), autoarea mea preferata în perioada aceasta, consideră că pentru un alăptat de durată bebelușul nu trebuie să primească lapte din biberon în primele două luni de viață. El trebuie să deprindă și să stăpânească o singură tehnică de supt. Acesta a fost motivul pentru care s-a folosit acel mic capac de plastic în cazul Soniei. Unele companii pretind că au inventat biberonul care imită sânul, dar acestea sunt numai texte comerciale, ce trebuie neglijate de mămicile care își doresc să alăpteze.

Pentru a stimula lactația, bebelușul mi-a fost pus la sân încă din momentul nașterii (prin cezariană). Ulterior la fiecare patru-cinci ore l-am pus la piept pentru o nouă repriză de supt.

***

Sunt în ziua a IV-a și nu am “furia laptelui”! Asistentele mă asigură că nu este nicio problemă, după cezariană lactația se pornește mai greu.

Fac însă cunoștință cu pompa de lapte. Ce invenție!

Îmi este adusă la pat și mi se spune că poate ajuta la apariția laptelui mult așteptat prin stimularea sânului. Cu ceva teamă și sfială îmi fixez pompa pe sân și pornesc motorașul. Prin minte îmi trec ferme de diverse animale care dau lapte și mă amuz de imaginea lor, a mea și de condiția mamiferelor în general.

Pe măsură ce pompez apar câțiva stropi rătăciți de culoare portocalie. Deși mă instruisem în avans întreb cu uimire:

– Ce e asta?

– Laptele! Continuați, sunteți pe calea cea bună! mă încurajează o asistentă aflată în salon.

Reușesc sa strâng o cantitate mică (din punctul meu de vedere), care este păstrată pentru a-i fi dată puiului meu.

În ziua a V-a laptele se pornești și Sonia începe să mănânce cum trebuie! Sau cel puțin așa credeam eu…

(Episodul 2 – „Sincopă în alăptare. Renunțăm? Continuăm?”)

 

 

Pentru sprijin în alăptare recomand cu încredere Academia de Alaptare.

Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Etrangère Mère. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Dacă doriți să urmăriți postările mele, introduceți adresa dumneavoastră de mail aici, cu mențiunea „abonare” la comentariu.

Cu drag,
Ana Lodroman